Manastirea Agapia din Bucovina, istoric, arhitectura, informatii generale

Biserica noului asezamant, numit Agapia din Vale, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, a fost construit intre anii 1642-1644 de hatmanul Gavriil Coci, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu si de sotia sa Liliana Cneaghina si sfintita in anul 1647.

Ctitorii au inzestrat manastirea nou zidita cu obiecte de pret, iconostas, obiecte necesare cultului si mosii.

Incendiata si partial avariata in timpul Eteriei (1821), Agapia din Vale a fost reparata in 1823 prin conducerea staretei Elisabeta Costache, sora mitropolitului Moldovei, Veniamin Costache. Importante lucrari de constructie, care au modificat aspectul bisericii lui Gavriil Coci au fost intreprinse inainte de 1858, in vremea staretei Tavefta Ursache; cu aceeasi ocazie, biserica si iconostasul au fost pictate de Nicolae Grigorescu intre anii 1858-1862. Noi reparatii au fost necesare dupa incendiul din 1903. Biserica a fost restaurata in deceniul al VII-lea, al secolului al XX-lea, iar intre anii 1996-2004 s-au efectuat ample lucrari de consolidare ale bisericii si chiliilor, precum si lucrari de restaurare a picturii.

Arhitectura bisericii prezinta initial un plan triconic compartimentat in altar, naos, pronaos si un exonartex ingust. Cu ocazia reparatiilor din secolul al XIX-lea, s-a inlaturat peretele dintre naos si pronaos, marcat acum de o arcada, precum si cel dintre pronaos si exonartex, inlocuit de trei arcade sprijinite pe coloane, adaugandu-se in vest o incapere spatioasa, supraetajata de o vesmantarie, care a preluat rolul exonartexului. Tot acum s-a adaugat proscomidiarul si s-a inaltat diaconiconul la nivelul intregii biserici. Deasupra naosului se inalta turla zvelta, asezata pe o “bolta moldoveneasca” (sistem de arce piezise, sprijinite pe pandantivi). Decorul architectural actual, in stil neoclasic, este format din arcade semicirculare false, sprijinite pe pilastrii canelati simulate in tencuiala, realizat cu ocazia reparatiilor de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Pictura executata de Nicolae Grigorescu, in ulei, in perioada 1859-1861, reprezinta o culme a artei religioase romanesti din veacul al XIX-lea. Programul ansamblului este concentrat, fiind compus din cateva teme esentiale pentru iconografia unei biserici ortodoxe: Iisus Pantocrator, cu apostolic, prooroci si evanghelisti in turla; Maica Domnului cu Pruncul, Dumnezeu Tatal, ingeri si sfinti ierarhi in altar; Nasterea si Invierea Domnului in naos, deasupra absidelor laterale, glorificari ale lui Iisus si Maicii Domnului cu Pruncul in semicalotele absidelor laterale, Binecuvantarea pruncilor, Rugaciune din gradina Ghetsimani, Drumul crucii si Punerea in mormant. Intrarea in Ierusalim in naos si pronaos; Sfanta Treime Noutestamentara, Dumnezeu creand cerul si pamantul si Dumnezeu despartind lumina de intuneric in calotele pronaosului si vechiul exonartex; sfinti militari, mucenici si mucenite, sfinti cuviosi si cuvioase, in registrul inferior din naos si pronaos.

Incadrandu-se tendintei neoclasice manifestate in pictura religioasa romaneasca din prima jumatate a secolului al XIX-lea, Nicolae Grigorescu si-a depasit contemporanii, ancorati in academism, realizand la Agapia portrete si peisaje pline de viata, armonie si seninatate. Artistul si-a cautat uneori modele in pictura Renasterii a barocului, inspirandu-se din operele lui Rafael, Tizian, sau Rembrandt, popularizate prin intermediul gravurilor. Iconostasul a fost pictat de asemenea de Grigorescu. Icoana Sfantului Prooroc Daniil din nord este autoportretul tanarului Grigorescu. In fata tamplei poate fi admirata una dintre cele mai vechi icoane din tara, infatisand pe Maica Domnului cu Pruncul, opera artistica de autentica traditie bizantina.

A fost intemeiat in 1927, cu binecuvantarea mitropolitului Pimen al Moldovei, in vremea staretei, Epraxia Macri, este primul muzeu de acest fel din Moldova. El a fost organizat de I.D.Stefanescu, reputat istoric al artei medievale romanesti. In incaperile dotate cu vitrine de cristal, sunt expuse obiecte de arta religioasa, provenind din donatiile facute manastirii de-a lungul timpului: icoane, vesminte liturgice, carti ferecate, carora li se adauga obiecte aduse de maici de la Valeni, Garcina, Varatec, in momentul transferarii lor la Agapia, in secolul al XIX-lea. Una dintre salile muzeului a fost inchinata creatiei lui Nicolae Grigorecu legata indeosebi de perioada pictarii bisericii Sfintii Voievozi (1858-1861).

Pe langa scolile de instruire carturareasca, au functionat intotdeauna in manastire si ateliere de diverse meserii. Din vechile documente de arhiva se cunoaste ca aceste ateliere au functionat de-a lungul secolelor pastrandu-se traditia acestora pana in zilele noastre.

In 1910, din ordinal Mitropolitului Pimen al Moldovei, odata cu lucrarile de restaurare a incintei, s-au construit la etajul cladirii sali spatioase in care s-au redeschis atelierele cu diverse sectii. In aceste ateliere de traditie s-au executat de-a lungul anilor, obiecte de mare valoare artistica, diferite broderii lucrate in fir de aur si argint, in stil clasic bizantin, covoare artistice, scoarte si tricotaje, lucrari care au fost prezentate la diverse expozitii din tara si strainatate si au fost distinse de fiecare data cu medalii de aur.

Cu aceeasi maiestrie, calugaritele Agapiei de astazi executa in ateliere lucrari de un mare rafinament; broderii artistice, icoane bizantine, covoare, tricotaje, vesminte liturgice, impletind in modul cel mai armonios munca si rugaciunea.

Ansamblului manastiresc de la Agapia, ii apartin si bisericile de lemn Sfantul Ioan Bogoslovul si Adormirea Maicii Domnului, situate in afara incintei care au suferit numeroase modificari, ultimele fiind din secolul al XX-lea.

Tot in vatra satului manastiresc, se mai pastreaza casa memoriala a scriitorului Alexandru Vlahuta, unde au avut loc adevarate cenacluri literare la care participau cu regularitate prietenii scriitorului: Delavrancea, Caragiale, Paul Bujor, Grigorescu, Bancila…etc

Cu o incununare a armonioasei imbinari: religie, cultura si arta, in anul 1948, din Ordinul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, la manastirea Agapia, ia fiinta un seminar monahal. Cursurile seminarului aveau o durata de 4 ani, elevele fiind recrutate din manastirile Moldovei, sub directa patronare si supraveghere a patriarhului Iustinian Marina.

In 1959 a fost desfiintat de autoritatile statului si s-a redeschis in 1990, cursurile fiind urmate atat de monahii, cat si de tinere laice.