Maroc
Denumirea oficială: Regatul Maroc
Capitala: Rabat (1,28 mil. loc.)
Limba oficială: araba; folosită în paralel: franceza; vorbită: berbera
Suprafaţa: 710.000 km2
Locuitori: 28 mil. (39 loc./km2)
Religia: islamism 99%, catolicism
Moneda: dirham
Forma de guvernământ: regat
Ziua naţională: 3 martie .
Geografia: M. este aşezată în extremitatea nord-vestică a Africii. Limite: Marea Mediterană (N), Algeria (E şi SE), Mauritania (Sahara) (S), Oc. Atlantic (V).
- fizică: Teritoriul M. este despărţit de Europa prin strâmtoarea Gibraltar. Terenul este foarte variat. De la NE la SV, ţara este străbătută de lanţul Munţilor Atlas, ca o coloană vertebrală care se termină brusc în ocean. Atlasul Mare, în centru, cu cele mai mari altitudini (Toubkal, 4165 m), Atlasul Mijlociu, în NV, şi Anti-Atlasul în S, în faţa Saharei. În E, Platoul Rekkam domină depresiunea Moulouya. În N, paralel cu ţărmul Mediteranei, Munţii, Rif (2452 m) care coboară brusc în mare şi în ale căror văi curg râuri vijelioase. Se disting cinci regiuni: câmpia de coastă, fertilă, regiunea munţilor Atlas, podişurile centrale, cultivate, podişuri din S, zonă presahariană, şi câmpiile aluvionare din SV. Majoritatea apelor se varsă în Oc. Atlantic; Moulouya se varsă în Mediterana.
Clima: este mediteraneană pe coasta nordică şi deşertică în S; oceanică în V şi uscată în E; relativ secetoasă pe podişurile din interior. În S, precipitaţiile sunt sub 100 mm/an.
Faună şi floră: Vegetaţia săracă sau absentă în zonele deşertice; pe platouri, vegetaţie de stepă (păşuni 12% din terit.); păduri (de stejar) 11% din terit. Faună diversă, după relief, climă.
Populaţia: arabi şi berberi. Concentrarea maximă, pe coasta Mediteranei şi a Oc. Atlantic. Peste 70%, populaţie rurală. Ocupaţia: pescuit, minerit. Rata natalităţii: 25,5‰; mortalitatea: 7‰. Rata pop. urbane: 48%.
Resurse şi economie: grâu, orez, porumb; orz, măsline (ulei de măsline), vin, curmale, floarea-soarelui, in; ovine, caprine, asini, cămile, catâri, peşte (sardele); plută, fosfaţi, mangan, argint, nichel, cobalt; plumb, molibden, antimoniu, cărbune, petrol, energie electrică; ciment; textile, covoare; piei, conserve de peşte. Export: fosfaţi, fier, mangan, vin, măsline, ulei de măsline, citrice (principal producător african), legume, plută, lână, piei, covoare, conserve de peşte, minereuri.
Transporturi şi comunicaţii: căi ferate, şosele principale şi secundare, flotă comercială.
Oraşe: Casablanca (Dar el Beida), Marrakech, Fes, Meknes, Tanger, Tetuan, Agadir.
Istoria: În antichitate teritoriul era locuit de numiţii (berberi) care în sec. IV î. Hr. creează regatul Mauretaniei. Încă din sec. VI î. Hr. pe litoral existau colonii feniciene, care cad sub autoritatea Cartaginei, distrusă în 146 î. Hr. În sec. I-V d. Hr., colonie romană; sec. V-VII, posesiune vandală; sec. VI-VIII, . dominaţie bizantină. În 700-710 este cucerit de arabi care impun islamismul triburilor berbere, creştinilor, evreilor şi animiştilor. Între sec. VIII-XVII, se succed la tron dinastiile: idrisidă, fatimidă, almoravidă, almohadă, marinidă, watasidă, saadită. În sec. al XV-lea, portughezii şi spaniolii ocupă temporar oraşele Ceuta, Tanger, Melilla. În 1666, Moulay ar Raşid devine sultan al M. la Fes şi întemeiază dinastia Alaouită, care domneşte şi cizi. În sec. al XIX-lea, M. devine ţinta tentativelor colonialiste ale Franţei, Spaniei, Marii Britanii, Germaniei. În 1912 Franţa îşi impune protectoratul, Spania ocupă regiunea Rif Tangerul devine oraş cu statut internaţional. Rezistenţa marocanilor duce la proclamarea Republicii independente Rif în 1921-2926. Între 1933-1934 rezistenţa berberilor din Atlasul Mare ia sfârşit. Franţa controlează ţara în ansamblu. În 1955 sultanul Mohammed V este exilat de francezi. În 1955 este proclamată independenţa, iar în 1957 M. devine regat. În 1961 tronul este ocupat de Hassan II, după moartea tatălui său Mohammed V, conform Constituţiei din 1962, M. devine monarhie constituţională. În 1988 îşi restabileşte relaţiile diplomatice cu Algerul.
Statul: este monarhie constituţională; regat ereditar, potrivit Constituţiei din 1972. Puterea legislativă este exercitată de rege şi de Camera Deputaţilor; cea executivă, de un cabinet numit de suveran în urma alegerilor legislative. Multipartitism.
Agrandir le plan
