Armenia
Denumirea oficială: Republica Armenia
Capitala: Erevan (1 mil. loc.)
Limba oficială: armeană
Suprafaţa: 29.800 km2
Locuitori: 3,6 mil. armeni (122 loc./km2)
Religia: creştinism (biserica armeană); islamism
Moneda: dram
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: 23 august
Geografia: A. este aşezată în V. Asiei, la SE de M. Neagră şi la V de M. Caspică. Limite: Georgia (N), Azerbaidjan (E), Iran (S), Turcia (V).
G. fizică: A. este formată din masive muntoase; pe Podişul înalt al Armeniei se află platouri şi culmi vulcanice (alt. max.: masivul Aragat, 4090 m). Important nod de încreţire a pământului din SV Asiei şi din reg. munţilor Caucazul Mic. Între culmile munţilor se întind depresiuni şi văi unde se concentrează populaţia. Râul Araks (la graniţa cu Turcia) scaldă depresiunea Ararat (alt. cca. 850 m); cea mai mare parte dintre ele sunt râuri cu potenţial energetic mare. Lacuri montane: Sevan la alt. de 1900 m.
Clima: este subtropical-uscată în văile şi depresiunile joase. Precipitaţiile sunt sărace, mai ales în depresiuni 250-400 mm/an. În zona mai înaltă precipitaţiile sunt mai bogate 700-1000 mm/an.
Flora şi fauna: Zona de munte este împădurită aprox. 30%. În rest, vegetaţia predominant ierboasă, xerofită (în depresiuni). Fauna: şacali, râşi, leoparzi, mufloni, lupi, vulpi, urşi.
Populaţia: este omogenă: 94% armeni; azeri, kurzi, ruşi, ucrainieni. Densitatea maximă în NV, în jurul cap. Erevan. Rata natalităţii: 18‰; a mortalităţii: 6,4‰. Pop. urbană: 69%.
Resurse şi economie: Lipsită de ieşire la mare, A. suferă de această enclavare. Resurse minerale: cupru, bauxită, molibden, zinc, bazalt, granit, marmură. Ind. este direcţionată spre metalurgia neferoasă, construcţii de maşini; ind. chimică, textilă. Se cultivă cereale, bumbac, tutun, sfeclă de zahăr; viticultură, pomicultură.
Transporturi şi comunicaţii: Transporturile se fac dificil, datorită reliefului; căile de comunicaţie sunt racordate la cele ale Georgiei şi Azerbaidjanului.
Oraşe: Karaklis, Kumairi (fost Leninakan).
Istoria: Regatul Urartu a înflorit între sec. IX şi VII î. Hr. şi pe teritoriul său s-au succedat: mezi, persani, romani, arabi, turci otomani (din 1524). A fost primul staf care a adoptat religia creştină, la sfârşitul sec. III, devenind din secolul V centrul monofiziţilor. În 640 invazia arabă. 885-1079 dinastia Bagratizilor aduce ţării prosperitate. Sec. X-XIV înflorirea şcolilor de pictură şi arhitectură. Dublă presiune: bizantină şi islamică.
Începutul sec. XI-XV Armenia Mare e răscolită de invazia turcilor selgiucizi şi mongolilor. 1080-1375: Armenia Mică, fondată în Cilicia de Ruben se ridică sub semnul Crucii împotriva islamismului; ţara e răpusă de mameluci. Armenia Mare (reg. Caucaz) este pustiită de mongoli (1236) şi de Tamerlan (1385-87), apoi supusă de Persia. Sec. XIV-XVII: otomanii supun întreaga A. cu excepţia unor regiuni ocupate de Persia. În 1813-28 ruşii cuceresc A. orientală. În 1915,guvernul junilor turci comite genocidul împotriva armenilor (1,5 mil. de victime). În 1918 A. este proclamată republică independentă. În 1920 Aliaţii se pronunţă pentru o Armenie Mare, dar armata lui Kemal şi Armata Roşie atacă A.
Încolţită, A. se proclamă Republică Sovietică, integrată Federaţiei transcaucaziene (1922); apoi devine parte a URSS-ului. În 1936, este una din republicile unionale ale URSS. În 1988 A. revendică Karabakh-ul de Sus. Guvernul URSS şi Azerbaidjanul se opun. În 1990, primele alegeri libere. Se adoptă denumirea de Republica Armenia. În 1991, Sovietul Suprem proclamă independenţa ţării: aderă la CSI.
Statul: este republică prezidenţială, potrivit Constituţiei intrate în vigoare în 1991. Stat membru al CSI. Puterea legislativă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul Suprem; cea executivă de Consiliul de Miniştri, rezultat în urma alegerilor legislative. Instituţiile în curs de constituire. Multipartitism.
