Algeria
Denumirea oficială: Republica Algeriană Populară şi Democratică
Capitala: Alger 2,6 mil. loc.)
Limba oficială: araba; limbi uzuale: franceza, berbera
Suprafaţa: 2380000 km2
Locuitori: 28 mil. (12 loc./km2)
Religia: islamism (sunit)
Moneda: dinarul algerian
Forma de guvernământ: republică
Ziua naţională: l noiembrie
Geografia: A. este aşezată în nord-vestul Africii, la Mediterană. Limite: la E, Tunisia şi Libia, la V. Marocul, la SV Mauritania şi Mali, la SE Nigeria.
- Fizică: Deşertul Sahara ocupă 4/5 din teritoriu; în N este format din nisipuri (erg-uri); în S, din piatră (hammada). La N Saharei se află munţii Atlasul Saharian sau Atlasul Mare (vf. Djebel 2328 m). Tell Atlas sau Atlasul Mic coboară prin dealuri şi câmpii până la ţărmul Mediteranei. Între Atlasul Mare şi Atlasul Mic sunt platouri înalte până la 2000 m, dar şi depresiuni cu lacuri sărate (chott-uri). Cei mai înalţi munţi, de origine vulcanică, sunt Hogar (2918 m), în S deşertului.
Clima: este mediteraneană în N, deşertică la S de Atlasul Saharian (limita nordică a Saharei). Diferenţele de temperatură zilnice cât şi anuale sunt foarte mari. Precipitaţiile foarte scăzute, sub 100 mm/an. Cursurile de apă apar şi dispar periodic.
Flora şi fauna: Vegetaţia este mediteraneană în nord şi xerofită (specifică climei uscate) sau cu totul absentă în deşert. Populaţia:În zona litoralului, cu climă mediteraneană, cât şi în vecinătatea ei, în Tell Atlas, populaţia este densă (95%) şi în creştere continuă. Limba vorbită este magreboaraba, cu influenţe din dialectele berbere. Un sfert din populaţie lucrează în agric. Rata natalităţii: 27‰; mortalitatea: 5,6‰. Populaţia urbană: 55%.
Resurse şi economie: hidrocarburi, petrol, gaze naturale. A. este al doilea mare producător şi exportator mondial de gaze naturale lichefiate. Resurse minerale: minereu de fier, cărbune, fosfaţi, plumb, zinc. Se cultivă: curmali, măslini, citrice, viţă de vie.
Transporturi şi comunicaţii: Infrastructura transporturilor este dezvoltată mai ales în zona de coastă şi portuară. Aeroporturi la: Alger, Oran şi Tamenghest, în masivul Tassili Hoggar.
Oraşe: Ouahrân (Oran), Qacentina (Constantine), Annaba, EI Boulaida (Blida), Stif, Sidi Bel Abbes, Tlemcen (Tilimsen), Skikda, Batna.
Istoria: În antichitate, populată de berberi, A. suferă influenţa civilizaţiilor feniciene şi cartagineze; se întemeiază regatul numid, care trece sub dominaţie romană, devenind o provincie urbanizată şi prosperă. Creştinismul pătrunde în sec. II-III; în sec. V-VI ţara este devastată de vandali. În sec. VI-VII este cucerită de Bizanţ. În sec. VII-VIII este cucerită de arabi şi înglobată în Califatul Omeiad. În secolele următoare se adoptă limba arabă şi religia islamică. Berberii opun rezistenţă, creând în Magrebul central principatele kharidjite. Instalarea fatimizilor şiiţi pune capăt acestora, berberii fiind împinşi în munţi. În sec. XII-XIII, almoravizii şi apoi almohazii, dinatstii berbere, domină Magrebul şi Spania. În sec. XIV-XV, ţara se fărâmiţează. În 1518, chemat de algerieni, corsarul turc Barbăroşie îi goneşte pe spaniolii stabiliţi în porturi. În 1520, Algerul cade sub suzeranitatea otomană, iar din sec. al XVIII-lea devine capitala unui stat autonom, un centru important al traseului mediteranean. În 1827, începe cucerirea colonială franceză. În 1857 francezii sunt la hotarele Saharei. După al doilea război mondial mişcarea de eliberare ia forme armate. În 1958 Frontul de Eliberare Naţională se proclamă guvern provizoriu; în 1959 de Gaulle proclamă dreptul algerienilor la autodeterminare. În 1962 se proclamă Republica Algeriană Democratică şi Populară; în 1965 puterea este preluată de Consiliul Revoluţiei. În 1976 se adoptă Constituţia, prin referendum, proclamând A. stat socialişt cu religie de stat islamică. În 1989 se adoptă o nouă Constituţie. Pluripartitism. În 1992, după primul tur electoral (în care Frontul Islamic repurta succese) procesul electoral este suspendat şi ia fiinţă un Înalt Comitet de Stat ca putere de tranziţie. Se instaurează stare de urgenţă, se dizolvă Frontul Islamic. Izbucneşte terorismul extremiştilor islamici; asasinate politice. În 1997 noi alegeri care duc la un guvern de coaliţie cu sarcina de a pune capăt confruntărilor.
Statul: Republică prezidenţială. Puterea legislativă, este exercitată de Înaltul Consiliul al Statului; puterea executivă de un cabinet numit de Înaltul Consiliu al Statului. Frontul de Eliberare Naţională a fost unicul partid până în 1989. Din 1989-1992, când Frontul de Eliberare Naţională este interzis, apar aproximativ 20 de partide.