Un nou studiu arată că urșii din Italia care trăiesc în zone cu numeroase așezări umane au evoluat, devenind mai mici și mai puțin agresivi. Ce anume a condus la scăderea agresivității urșilor?
De-a lungul timpului, oamenii au modelat profund mediile în care trăiesc, afectând drastic ecosistemele și biodiversitatea. Schimbarea habitatelor și exploatarea excesivă se numără printre activitățile umane cu cel mai mare impact asupra faunei sălbatice, ducând adesea la scăderi ale populațiilor și la modificarea presiunilor selective, ceea ce influențează modul în care speciile evoluează.
Ursul brun de Marsica (Ursus arctos marsicanus) reprezintă o populație mică și izolată, prezentă exclusiv în Italia centrală, cu o istorie îndelungată de conviețuire în proximitatea comunităților umane. Cercetările anterioare arată că această populație s-a separat de alți urși bruni europeni în urmă cu 2000-3000 de ani și a rămas complet izolată încă din perioada romană.
„Una dintre principalele cauze ale declinului și izolării a fost probabil defrișarea pădurilor asociată cu extinderea agriculturii și creșterea densității populației umane în Italia centrală”, a declarat autorul principal al studiului, Andrea Benazzo.
Diferențele dintre urșii bruni de Marsica și alți urși bruni europeni
În prezent, urșii bruni de Marsica prezintă diferențe fenotipice notabile față de alte populații de urși bruni. Aceștia au corpuri mai mici, trăsături distincte ale capului și feței și un comportament mai puțin agresiv decât urșii bruni din Europa, America de Nord și Asia.
Cercetătorii s-au concentrat asupra schimbărilor evolutive recente generate de…
Articol preluat automat de la Descopera.ro
