Traditii si obiceiuri de Sfintele Pasti la Romani

Legendele crestine leagã simbolul ouãlor rosii de patimile lui Iisus. Se  spune cã atunci cînd Iisus a fost bãtut cu pietre, cînd acestea l-au atins, s-au  transformat în ouã rosii. Si se mai spune ca Sf. Maria, venind sã-si vada Fiul rãstignit, a adus niste ouã într-un cos, care s-au însîngerat stînd sub cruce. Se povesteste cã dupã ce Iisus a fost rãstignit, rabinii farisei au fãcut un ospãt de bucurie. Unul dintre ei ar fi spus: „Cînd va învia cocosul pe care-l mîncam si ouãle fierte vor deveni rosii, atunci va învia si Iisus”. Nici nu si-a terminat bine vorbele si ouãle s-au si fãcut rosii, iar cocosul a început sã batã din aripi.

Rãstignirea si învierea reprezintã eterna legãturã dintre moarte si viatã, asa precum  renaste natura în fiecare primãvarã, cînd se reia ciclul vietii. Oul, el însusi purtãtor de viatã, devine un simbol al regenerãrii, al purificãrii, al vesniciei. În traditia popularã româneascã se crede ca ouãle de Pasti sunt purtãtoare de puteri miraculoase: ele vindecã boli si protejeazã animalele din gospodãrie. În dimineata primei zile de Pasti, copiii sunt pusi sã se spele pe fatã cu apa dintr-un vas în care s-au pus dinainte un ou rosu si un ban de argint, pentru ca astfel copiii sã fie tot anul sãnãtosi si rumeni la fatã precum oul de Pasti  si curati (de ce nu, si bogati ?) precum argintul !

La noi, de Pasti, ouãle nu se vopsesc doar in rosu, ci si în alte culori, realizînd desene deosebit de inspirate si frumos lucrate, în motive geometrice sau reprezentînd plante, animale ori diferite simboluri. Bucovina este recunoscutã pentru traditia – pãstratã si în zilele noastre – de a “încondeia” sau “închistri” ouã. Armonia culorilor, delicatetea modelelor transmise din generatie în generatie si mãiestria executiei, au transformat acest mestesug în artã. Ouãle sunt încondeiate în trei-patru culori, de obicei, tinînd cont si de simbolul fiecãrei culori in parte: rosu (soare, foc, dragoste), negru (eternitate, statornicie), galben (lumina, bogãtia recoltelor, tineretea), verde ( forta naturii, rodnicie, speranta), albastru (sãnãtate, seninul cerului). Ouã decorative de Pasti se mai fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mãrgele (Bucovina), din lemn (zona Neamt) sau din lut (Corund-Harghita). În unele pãrti ale tãrii sunt folosite ouã fierte, în alte zone, cele golite de continut. Odinioarã, ouãle de Pasti erau vopsite în culori vegetale, astãzi se folosesc mai mult cele chimice. Culorile vegetale erau preparate dupã retete strãvechi, transmise din generatie în generatie, cu o mare varietate de procedee si tehnici. Plantele folosite în acest scop, în functie de momentul cînd erau recoltate, de timpul de uscare si de modul în care erau combinate, ofereau o gama extrem de variatã de nuante.

Ouãle se ciocnesc la masa de Pasti (în toate cele trei zile ale sãrbãtorii) dupã un anumit ritual : persoana mai în vîrstã (de obicei bãrbatul) ciocneste capul oului de capul oului tinut în mînã de un comesean, în timp ce rosteste cunoscuta formulã “Hristos a Înviat !”, la care se raspunde cu: “Adevarat a Înviat !”

Multe si frumoase sunt obiceiurile de Pasti pãstrate in România. Si în sãptãmîna dinainte ( Sãptãmîna Mare) existã obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din generatie in generatie.

Joia Mare, numitã si Joia Patimilor sau Joia Neagrã, este ultima joi din Postul Pastelui.

Toate slujbele, pomenirile si parastasele care au inceput în prima sîmbãtã a Postului Mare, dureazã numai pînã în Joia Mare, zi in care se pomenesc din nou, mortii. În unele zone ale tãrii se obisnuieste sã se ducã la bisericã bãuturã si mîncare, care se sfintesc si se dau de pomanã, de sufletul mortilor. În alte regiuni, la bisericã se împart colivã si colaci. Joia Mare este consideratã o zi binefacatoare si apãrãtoare a mortilor. De aceea, mortii vin în fiecare an în aceastã zi la vechile lor locuinte, unde stau pînã în sîmbata dinainte de Rusalii. Deoarece în Joia Mare de obicei nu e prea cald dimineata, se fac focuri în curtea casei, pentru ca mortii sã se poatã încãlzi. Este un semn al iubirii si respectului pentru cei adormiti, care nu sunt uitati de cei dragi nici înainte, si nici în timpul Sãrbãtorilor de Pasti.

Conform traditiei, înrosirea ouãlor de Pasti se face în Joia Mare, pentru cã se spune cã ouãle fierte si vopsite în aceastã zi se pot pãstra pe tot parcursul anului, fãrã sã se strice. Se mai spune cã dupa Joia Mare urzicile (mîncare de post) nu mai sunt bune de mîncat, pentru cã încep sã înfloreascã (“nunta urzicilor”).

Existã credinta cã nu este bine sã dormi în Joia Mare, cãci cine doarme în aceastã zi va fi lenes tot anul. În special dacã doarme o femeie, va veni Joimãrita care o va pedepsi sã nu poatã munci tot anul.

Vinerea Mare este ultima vineri dinaintea Sãrbãtorii de Pasti (din Sãptãmîna Mare ) si se mai numeste si Vinerea Patimilor ( ziua patimilor si rãstignirii lui Iisus) sau Vinerea Seacã (pentru cã e zi de post negru pentru cei mai multi români, adicã nu mãnîncã si nu beau nimic toatã ziua).

Postul negru este tinut în credinta cã Dumnezeu îl va feri pe cel care posteste de toate bolile, îl va face sã fie sãnãtos si sã-i meargã bine tot restul anului.

În timp ce oamenii mai în vîrstã se spovedesc si se împãrtãsesc de mai multe ori pe an, cei tineri merg pentru aceste lucruri doar o datã pe an, in Vinerea Pastilor.

Conform traditiei, Vinerea Mare este ziua scãldatului: se crede cã cel care se cufundã de trei ori in apã rece in Vinerea Seacã, va fi sãnãtos tot anul.

Se spune cã dacã plouã în Vinerea Seacã anul va fi bogat, cu recolte îndestulãtoare,  iar dacã nu plouã, anul va fi secetos, neroditor.

În prima zi de Pasti existã obiceiul de a se purta haine noi în semn de respect pentru aceastã aleasã sãrbãtoare, dar si pentru cã ea semnificã primenirea trupului si a sufletului, asa cum se primeneste întreaga naturã odatã cu primãvara.

Masa din prima zi de Pasti este un prilej de reunire a familiei, decurgînd dupã un adevãrat ritual. De pe masa de Pasti nu pot lipsi: ouãle rosii, casul de oaie, salata cu ceapã verde si ridichi, drobul si friptura de miel, pasca umpluta cu brînzã sau  smîntinã si mai nou, cu ciocolatã.

În a doua zi de Pasti s-a mai pãstrat ( în special in Transilvania ) obiceiul udatului, avînd semnificatia unui act de purificare.  De obicei, feciorii stropesc cu apã sau cu parfum  persoanele iesite în cale, în special fetele.

În fiecare primãvarã, se reaprinde în sufletul nostru flacãra sperantei si încrederii în Învierea din veac, asa cum natura reînvie an de an, mai gingasã cu fiecare ghiocel, mai caldã cu fiecare mîtisor, mai plinã de taine cu fiecare mugur si fiecare frunzã…

Acest articol a fost preluat de pe site-ul http://biserica.org/Publicatii/2004/NoIV/08_index.html